Povesti cu dor si pretioasa noastra IE

10:03:00 Descude 0 Comments

Din poveștile bunicii, știu că atunci când era tânără, obișnuia să meargă la biserică în costum popular, IA fiind veșmântul de suflet al tuturor femeilor. Aveau ii diferite pentru ocazii diferite. O ie pentru biserică, una pentru horă, etc. Fiecare ie "purtând" o poveste deosebită!

Sunt convinsă că printre voi se găsesc norocoase care mai găsesc însă câte o ie uitată în lada de zestre a bunicii, ie atinsă cu acul poate de străbunica, sau chiar de stră-străbunica. Pentru ca iile vechi, autentice, sunt unice, neexistând două la fel, fiecare având caracteristicile ei.

In perioada copilăriei, în școala primară dacă îmi aduc bine aminte, am purtat costum popular destul de des, ca membră a trupei de dansuri populare cu care mergeam la spectacole prin diferite sate, și nu îmi era pe plac deloc, pentru simplul fapt că "nu era la modă". Copil râzgâiat. Acum regret și aș vrea să cred că timpul a trecut cu înțelepciune peste mine și mi-a deschis ochii spre frumusețile cu care am crescut, pentru că libertatea și nonșalanța cu care poți să debordezi într-o ie e de neprețuit.

Mă bucur însă că ia a început să fie din nou purtată, că ne-am adus aminte ce înseamnă să fii româncă, să fii femeie. Am putea spune că pentru noi, românii, ia este obiectul de cinste care ne reprezintă, iar în acest an, mai mult ca niciodată, dorul de ie a renăscut... a fost reinterpretată și inclusă în ținute moderne, asortată la pantaloni sau fuste.

#iamoderna